1. În întreaga lume există 1,6 milioane de decese în fiecare an sau 4000 de decese pe zi din cauza violenţei, ne informează Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Este o importantă problemă de sănătate publică, care ţine de drepturile omului şi de problema dezvoltării umane.

2. Violenţa personală şi interpersonală răspunde de mai bine de 80% din decesele legate de violenţă. Dintre cei ucişi prin violenţă, puţin peste jumătate mor prin sinucidere, peste 35%, din cauza leziunilor provocate de o altă persoană, iar peste 11%, ca rezultat direct într-un război sau o altă formă de violenţă colectivă.

3. 90% din decesele datorate violenţei apar în ţările cu venituri medii sau scăzute. Pentru fiecare deces din cauza violenţei, există zeci de spitalizari, sute de vizite în serviciile de urgenţă, precum şi mii de consulturi din partea medicilor.

4. Auto-violenţa şi violenţa interpersonală contribuie semnificativ la creşterea ratei la nivel mondial în rândul bărbaţilor între 15-44 de ani. Pentru fiecare persoană tânără ucisă prin violenţă, se estimează că alte 20-40 persoane au leziuni care necesită tratament în spital. Raportul între tentativele de sinucidere şi reuşite, în rândul persoanelor sub 25 ani poate ajunge la 100:1. La toţi cei cu tentative trebuie acordată asistenţă medicală.

5. Impactului violenţei asupra sănătăţii nu se limitează doar la prejudiciu fizic. Efectele pe termen lung pot include depresie, tulburări mentale, tentative de suicid, sindroamele de durere cronică, sarcini nedorite, infecţii cu HIV / SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. Copiii care sunt victime ale violenţei au un risc mai mare de a ajunge dependenţi de alcool, de droguri, de fumat şi riscă  să aibă un comportament sexual anormal.

6. Violenţa poate fi prevenită şi impactul acesteia poate fi redus. Strategiile de prevenire a violenţei trebuie să se aplice individual, în familii, în comunitate şi în societate. Rezultatul ultimelor cercetări şi evaluări a fost nevoia de a testa aceste strategii ţările cu venituri mici şi medii.

7. Strategiile de prevenire individuale includ programe pre-şcolare începând încă din copilarie (3-5 ani), cursuri de competenţe, programe de dezvoltare socială pentru copii cu vârste între 6-18 ani şi urmărirea şi încurajarea adolescenţilor cu un risc ridcat şi adulţi tineri să termine şcoala şi să urmeze cursuri superioare şi/sau cursuri profesionale.

8. Strategiile de prevenire în familie includ cursuri prentru parinţi pe tema dezvoltării copiilor, promovând disciplina non-violentă şi abilităţile de rezolvare a problemelor fără violenţă.

9. Strategiile de prevenire în comunitate includ creşterea disponibilităţii şi calitatea serviciilor de îngrijire a copiilor prin programe îmbunătăţire a instituţiilor de învăţământ, incluzând programe pentru profesori şi programe pentru poliţie pentru creşterea securităţii în şcoli.

10. Strategiile de prevenire în societate, includ reducerea disponibilităţii şi utilizării abuzive de alcool prin adoptarea şi punerea în aplicare a legilor privind licenţa băuturilor, taxelor şi tarifelor, reducerea accesului la mijloacele letale, incluzând armele de foc, sedativele sau pesticidele, promovarea egalităţii între sexe, prin strategii de susţinerie a implicarii femeii în economie.